joi, 15 iulie 2010

Departe de ceea ce numiţi voi Dumnezeu.

Am să fac un abuz teribil de sinceritate, acum când gândurile mi se clatină în ritm catarsic,eu sunt conştientă că sunt proiectată greşit sau cel puţin universul meu e proiectat eminamente greşit.
dumnezeul *meu* care niciodată nu a fost al meu a decis să stea întotdeauna pe o margine mult prea îndepărtată de câmpul meu vizual şi a ales (cel puţin aşa crede el) să nu se implice în rezolvare problemelor ci din contră,a ales să stârnească el toate probleme ,doar pentru a-şi lua porţia zilnică de amuzament privind  cu o nonşalanţă şi cu un snobism crunt cum mă chinui să rezolv ceva ce nu eu am creat!

dumenzeu râde când pierd, însă, ceea ce nu ştie e că eu l-am pierdut pe el de mult timp! Şi tind să cred că eu râd mai satisfăcută decât el şi fără de el,cel puţin satisfăcută cu un sfert de buză pentru că cealaltă parte se află  în raiul sigilat ermetic, sufletul într-un târziu. Sufletul sigilat ermetic, singura parte impenetrabilă şi inaccesibilă dumnezeului meu.



Sunt sigură, foarte sigură!că cele mai *fatale* defecte ale unui om sunt obişnuinţa şi resemnarea,care însă, uneori duc spre teritorii noi şi împăcări de sine , sau cel puţin armistiţii.
Noi, oamenii în general, sunt(em) prost proiectaţi având întipărit în ADN instinctul obişnuinţei.
Suntem oameni iar asta ''ne dă dreptul'' sau cel puţin avem o scuză viabilă în cazul în care se stinge o pasiune sau brusc, moare o iubire,pentru simplul fapt că putem să îi spunem persoanei că a intervenit sindromul obişnuinţei, printr-o stupidă justificare care nu e deloc justificare reuşim să închidem lumi întregi şi să desfinţăm persoane care s-au implicat mult prea mult.
Suntem oameni iar asta înseamnă că ne obişnuim cu aproape tot, iar în cele din urmă, suntem oameni (şi)cei care plecăm de acolo unde obişnuiam să fim un tot pentru că avem foarte multă mândrie în noi şi nu suntem capabili să acceptăm obositoare idee cum că cineva chiar ne iubeşte, totul se aplică în cazul în care nu există iubire de sine, sau stimă, probabil amândouă corecte.

Propriul meu univers e proiectat greşit înspre direcţii evident greşite sau inexistente. Niciodată nu am reuşit să dau mai mult decât am avut,asta pentru că pe mine nu am vrut să mă dau nimănui... Şi tocmai de asta mi-e greu să cred că există persoane care ţin la mine.Nu dau mult, dau deloc chiar.

Iar dacă cineva crede că universul meu nu a fost proiectat greşit atunci îl las cu simpla concluzie că eu am fost proiectată greşit în concordanţă cu dumnezeul opus bilateral din câmpul meu vizual  în care niciodată nu s-a *oglindit* !


Durerea mea nu o simţi tu şi nici viceversa.

14 comentarii:

Boddah spunea...

Niciodată nu am reuşit să dau mai mult decât am avut,asta pentru că pe mine nu am vrut să mă dau nimănui...

partea asta e memorabilă.e un fel de definiţie a egoismului.subscriu.

Anonim spunea...

uau.. sincer te aplaud pt tocmai ce ai aberat aici.. mi-ai dat o portie de ras, cum nu am servit toata ziua.
Daca e sa ma intrebi pe mine, modul tau de a privi lucrurile este unul total limitat, de tine in special. Alegi sa dai vina pe un anume "Dumnezeu" ca lucrurile in viata ta merg "prost". Metoda asta puerila de a spune ca "Dumnezeu" e responsabil pt tot ceea ce ti se intampla tie pe plan personal in viata, e o aberatie. Iar daca tu privesti lucrurile intradevar asa.. pai.. mai bine te-ai sinucide.. pe cuvant, fara nici un fel de aroganta, dar daca dai cu pumnii in perete si urlii "fmm Doamne ca e numai vina ta", inseamna ca n-ai inteles nimic din experienta vietii. Esti doar o biata copila care inca nu a invatat sa mearga pe picioarele ei proprii. Incerci sa alergi in 4 labe, dar te impiedici din cauza modului limitat pe care l-ai ales, pentru a "alerga". Ai sa intelegi atat "lumea" cat si pe "Dumnezeu", d-abia atunci cand vei alege sa te ridici in picioare.
Nu ma mai lungesc aiurea, cel mai probabil o sa stergi ce am zis eu, dar anyway.
Invata sa fii responsabila pentru actiunile si alegerile pe care le faci.
Si ca sa incerc sa vorbesc si din punctul de vedere a lui "Dumnezeu".. cand ai un copil, il inveti de mic sa aiba grija de el si sa fie constient de ce este in jurul lui, pentru ca tu nu vei interveni intotdeauna. Tu ca parinte, atunci cand intervi si-ti ajuti "copilul", el saracu nu e intotdeauna constient ca tocmai a fost ajutat. Cand detecteaza o anumita interventie din partea ta, nu ii convine, si spune ca-i vrei "raul", chiar daca tu nu i-ai facut deact "bine", dar el e prea "mic" ca sa vada asta..
Hai gata.. acum chiar inchei. :D

Sandra. spunea...

Unu, doi, trei.

Daca din tot ce ai citit ai ajuns la geniala ta concluzie atunci sincer, si eu te aplaud!


Dar pentru faptul ca sunt limitata nu pot sa spun nimic mai mult, pentru ca in concordanta cu nivelul tau superior sunt decat o biata fata ce ar trebui sa se sinucida.

:D Priveste partea buna, am reusit sa te amuz.


Acum chiar inchei. :D

Anonim spunea...

incerci sa ma freci pe mine cu replici in genul: "pentru faptul ca sunt limitata nu pot sa spun nimic mai mult" , ca si cum in vreun fel as fii ca toti dobitocii din jurul tau, si ca asemenea arogante subtile m-ar dezechilibra in vreun fel.
nu ti-am vorbit in nici intr-un fel "superior". nu cumva tu esti cea care se vede mult prea superioara, comparativ cu cei de care esti inconjurata?(cu alte cuvinte.. restul lumii)
shit.. mai incerci sa mergi si pana-ntracolo ca te vezi mai superioara si decat "Dumnezeul" ala al tau, pe care incerci atata sa-l negi, dar pe care nu poti. Prina asta nu demonstrezi decat ca nu reusesti sa te intelegi pe tine personal, dar totusi ai pretentia sa intelegi pe cei din jurul tau(nu prea reusesti sa-i intelegi.. daca e sa ma intrebi pe mine.. <- acum am fost usor arogant/superior).
Intr-un fel inteleg teribilismul asta care te face sa cersesti atentie de la cei din jurul tau, prin modul tau mai ostentativ de a fi, si prin care dai vina pe "viata" ca lucrurile sunt cum sunt.. Dar o sa cresti tu si-ai sa-ti dai seama ca nu-s chiar asa lucrurile.
Ma repet.. esti doar o persoana, legata la ochi, de propria ei mentalitate, care merge orbeste si se loveste de toti peretii.
Umilinta ne invata sa fim "oameni" si sa ne intelegem pe noi personal, iar prin asta, sa intelegem mai bine si pe cei din jurul nostru. You should try it sometimes.. (la umilinta ma refer, in caz ca ai pierdut sirul ideeilor <- ups.. iar am fost arogant/superior)

Sandra. spunea...

Huh? Daca ai citi mai atent cam tot ce e aici ai vedea ca nu tin la mine deloc si ca nu ma vad superioara nimanui, si oricum, daca tu din postul asta ai inteles ca dau vina pe dumnezeu inseamna ca nu ai citit corect.


Oricum, mie nu imi pasa de parerea altora. :-?? deci, cam tot ce ai spus nu ma atinge chiar deloc.

Atata timp cat eu inteleg ce scriu e ok. Blogul e facut pentru mine,intelegi? Pe blog scriu absolut ceea ce simt si nu am de ce sa ma justific in fata nimanui.

:D

Sandra. spunea...

Aaa, si daca e sa vorbim de aroganta ta (asta doar pentru ca tu sustii ca esti arogant :-?? ) am cam ramas imuna la aroganta oamenilor din jurul meu, nu de alta, dar din cate stiu avem aceeasi piele, aceleasi organe si suntem din aceeasi compozitie facuti. Sau gresesc cumva?

Anonim spunea...

te citez:
"dumnezeul *meu* care niciodată nu a fost al meu a decis să stea întotdeauna pe o margine mult prea îndepărtată de câmpul meu vizual şi a ales (cel puţin aşa crede el) să nu se implice în rezolvare problemelor ci din contră,a ales să stârnească el toate probleme ,doar pentru a-şi lua porţia zilnică de amuzament privind cu o nonşalanţă şi cu un snobism crunt cum mă chinui să rezolv ceva ce nu eu am creat!"

din cate ma stiu.. nu sunt chiar nebun. pentru mine cel putin, scrie clar. te contrazici singura..
ma rog. esti incapatanata si ego-ul tau nu-ti permite sa vezi lucrurile si altfel, doar din cauza ca ti-e frica ca altii sa nu aiba dreptate.

in ceea ce priveste aroganta, e ceva care tine mai degraba de psihic, as spune eu.. nu de compozitia chimica a trupului uman.

Sandra. spunea...

:) Fiecare percepe in alt mod, nu vreau sa crezi ca sunt superiora pentru ca nici macar o secunda nu sunt, si nici nu vreau sa fiu,..sau poate ca as vrea sa fiu doar pentru a capta atentia cuiva, sau chiar a mea. Si repet, doar o singura data. :)

Si ai dreptate cand spui ca nu ma inteleg, chiar nu ma inteleg deloc. :)

Oricum, nu avem cum sa ajungem la un punct comun, tocmai pentru ca suntem oameni...tocmai pentru ca orice om gandeste diferit fata de celalalt.

:)Oricum, postul acesta a fost pentru bunicul care a murit, si de asta sunt atat de inversunata pe dumnezeul asta.

Anonim spunea...

"Daca ai citi mai atent cam tot ce e aici ai vedea ca nu tin la mine deloc si ca nu ma vad superioara nimanui"
am citit 1-2 posturi si mi-e de ajuns :) . blogul in sine se intituleaza "self fish" un joc de cuvinte. cu alte cuvinte "selfish" care in traducere libera inseamna "egoist/egoista". Egoismul e forma noastra de a arata altora, cat si noua, ca tinem la persoana noastra. Egoismul e simtul nostru de prezervare. Poti sa te superi, sau nu, dar inclusiv ultimul tau post legat de mama ta, nu e decat un strigat prin care vrei atentia ei(desi pe-aici pe blog tot zici ca n-ai nevoie sa fii atinsa de oameni and shit..), practic, o forma de egoism.
Nu te crezi superioara? Sa fim seriosi.. fiecare dintre noi se vede un geniu inconjurat de prosti.. Iar forma asta de a spune "nu sunt superior" e o modalitate de a te subestima voit, pentru a crea impresia ca te cunosti pe tine ca parsoana, si prin care ii dezarmeaza pe cei din jur creindu-le impresia ca ei sunt inferiori, pentru ca nu-si vad si ei "defectele". Cu alte cuvinte.. o modalitate de a-ti arata superioritatea. :P Ironic, ca in acelasi timp, "subestimandu-te voit" atragi atentia extrem de usor asupra ta.

Nu am venit aici ca sa par eu superior si nici nu vreau sa privesti cum ca intentiile mele ar fii rele. Intentia mea e aceea de a te face sa-ti deschizi ochii, si nu de a te face sa ajungi la un punct comun cu mine. De ce fac chestia asta? Habar n-am.. poate ca ma regasesc pe mine in mentalitatea asta care o ai tu, si e modul meu de a spune ca drumul asta nu duce decat catre autodistrugere.

Legat de bunicul tau.. daca ar fii sa ne rezumam strict la constiinta ta si la modul tau de a privi lucrurile.. nu cumva esti egoista ca-i plangi moartea? pentru tine pe scurt viata nu e corecta.. Daca asa este cazul.. de ce sa nu te simti usurata ca a scapat de tot cacatul asta si ca s-a dus undeva unde-i mai "bine" ?

Hai gata ca scriu tare mult.. (cine stie.. poate te scot din plictiseala ca-ti dau ce sa citesti.. sau poate te plictisesc mai mult)

Joker spunea...

Wrong Sandra!!
Exista cineva care tine la tine.
Chiar daca-ti simt o anume graba concluziva..sunt alaturi de tine..nu numai..pe linia "obisnuintei"la bipezi.
Te imbratisez cu drag.
Si ...era sa uit,,
ma onoreaza sa vad ca sunt trecut la oameni frumosi! Asta inseamna ca si tu esti la fel.

Sandra. spunea...

Mulţumesc Joker pentru cuvintele tale sincere!
Pot să spun că sunt la fel de onorată că sunt şi eu trecută la oameni frumoşi!

Warm hugs!

Sandra. spunea...

@givemebeer (bănuiesc că nu te superi că nu ştiu cum te numeşti şi probabil că e irelevant având în vedere că nu ne cunoaştem)oricum, mi-ar plăcea dacă mi-ai spune numele... :) În ultimul post e clar că e un apel disperat având în vedere că ea îmi citeşte blogul, trebuie să afle ceea ce simt pentru că de obicei nu are timp să mă asculte...ar fi absurd să nu vreau atenţia ei când ea a fost şi mamă şi tată în acelaşi timp :)Mi-e uşor să mă detaşez de o persoană (uneori chiar mai uşor decât aş vrea) dar mă doare să văd cum mama se detaşează de mine având în vedere că vor urma multe în legătură cu ea...

Despre egoism în mare parte ai dreptate, trebuie să recunosc...dar sunt sigură că dacă m-ai cunoaşte ţi-ai schimba părerea în legătură cu superioritatea mea, şi spun asta pentru faptul că sunt o persoană foarte calmă care vorbeşte foarte puţin şi cu foarte puţine persoane, tocmai pentru că nu-mi place să fiu în centrul atenţiei (şi spun asta pentru că am avut o perioadă, respectiv în clasa a 7 când eram în centrul atenţiei pentru diverse motive, dar toate se rezumau la faptul că eram bună la engleză sau cine ştie ce materie şi eram în centrul atenţiei pentru că mulţi vroiau să îi ajut la ceva anume...)

Despre bunicul meu ar fi multe de spus, dar se pare că nu a apucat să îşi împlinească dorinţa lui de a mă vedea la şcoală...şi mi-e greu să accept că a murit, era mult prea tânăr şi nu merita să îi facă omul respectiv ce i-a făcut, atâta tot.


Cât despre ultima parte, poţi să stai liniştit, nu mă plictiseşti şi nu mă plictisesc nici citind ce îmi spui tu aici. Am reuşit să învăţ câte ceva din ce ai spus tu.

De la început am ştiut că comentariul tău nu e tocmai pentru a mă face să mă simt foarte demoralizată şi ştiu că ai fost şi tu la stadiul meu, probabil toţi au fost măcar odată aici.

:)Dar totuşi vreau să retragi cuvintele ălea cu ''mai bine te-ai sinucide.'', nu de alta dar s-au întâmplat foarte multe şi probabil de asta am ajuns unde sunt acum, nu dau vina pe nimic dar unele lucruri chiar te marchează indiferent că spui sus şi tare că nu te-au marcat şi în mod normal te schimbă.

Anonim spunea...

eu doar sunt. nu am nevoie de un nume. poti sa-mi zici cum vrei tu :)

Sa retrag ce am zis cu sinuciderea? Nu am cum :) aia am ales sa spun "atunci". "Acum" in schimb, pot alege sa nu mai spun asa ;)
Dar una peste alta, nu inteleg de ce lumea intelege sinuciderea ca pe ceva "rau". Si nu doar sinuciderea, mai degraba moartea in general. Moartea face parte din experienta vietii. Cu totii stim ca ne ducem mai devreme sau mai tarziu. Ma rog.. asta e un subiect foarte complicat si mult prea discutabil, si anume "moartea".

Legat de ce a zis Joker.. acolo voiam sa ajung si eu ulterior, dar asteptam sa mai evolueze conversatia. Mi-a luat-o inainte totusi. Esti inconjurata de iubire. Doar ca o sa incepi sa o vezi de-abia atunci cand te decizi tu sa o vezi. Plus de asta.. "iubire ai sa incepi sa obtii, atunci cand o sa dai iubire"(mi-ar place mie sa fie asta ceva spus de mine.. dar nu e :D ).

Cu totii vrem atentie, doar ca unii alegem sa nu aratam asta altora. Dar in sinea noastra avem nevoie de atentie in aceeasi masura precum restul. Incearca sa vizualizezi un pic viata de cuplu in care avem pretentia ca si celalalt sa simta pentru noi macar ceva in masura in care noi simtim pt el/ea.. (atunci reiese cel mai tare nevoia de atentie pe care o avem). Nu e nimic gresit in asta.. e "uman" :)

Ar fii o prostie sa sustii ca in sinea ta nu te vezi ca fiind sperioara comparativ cu cei din jur. Doar ca nu simti nevoia sa o arati. Asta e altceva. Dar cu totii ne credem superiori altora.

Ma bucur daca ai invatat ceva din ce dau eu din maini pe aici :)
si stiu ca toti care au rabdare sa asculte ce zic eu au ce invata din ce spun eu.. sunt un geniu :D j/k
As mai spune.. nush de ce cateodata simt nevoia sa nu ma mai opresc, dar totusi ma opresc :|

Joker spunea...

Multumim givemebeer!