duminică, 27 iunie 2010

Adrisantului necunoscut.

Întotdeauna am avut falsa  impresie că ştiu înspre ce direcţie mă îndrept şi m-am lăsat adesea să trec lin  şi  uşor printre oameni pentru a nu-i atinge şi în special pentru a nu fi atinsă, încă nici în ziua de astăzi nu înţeleg de ce am îndrăznit să mă abat de la propria regulă, şi am încercat să dau vina pe vântul puternic  şi să îmi tot explic că din cauza lui am fost propulsată şi în final atinsă de oameni  , dar pur şi simplu am validat teoria...de câte ori încerc să mă îndrept spre ceva ,mă opresc, printre ei ,printre oameni, şi asta doar pentru că vreau ca uneori să îi ating şi eu...vreau să îi iubesc pentru că niciodată nu am avut această ocazie. (Îmi place să cred că sunt singura fiinţă care nu a fost niciodată atinsă de oameni...chiar îmi place să mă mint.)

Obişnuiam să fim totul de acolo, nimic mai mult, nimic mai puţin.


 Expeditorul este tocmai copilul tău, pentru că facând o analiză mai vastă am aflat că toţi muritorii ţi se adresează spunându-ţi tată... 
Adrisantului necunoscut pe nume ''Dumnezeu''.

Dar ştim amândoi că eu nu mai cred în tine şi viceversa, şi ştim foarte bine că afară nu mai miroase a vara trecută ,e imposibil să nu îţi aminteşti acea vară, atunci când ţi-ai lăsat copilul să moară sub privirile tale...a fost prima şi ultima oară când ţi-am urlat plângând că nu mă voi mai lăsa atinsă de ei!Şi ştii ce am primit în schimb? Am primit drept răspuns nişte ochi goi şi plini de nepăsare îndreptaţi spre mine şi mi-a luat mult timp să înţeleg că atunci a fost cruciala clipă în care ai decis să îţi alungi un înger din rai, pentru faptul că nu a ştiut cum să iubească! Întâi trebuia să îţi iubeşti TU  îngerii ca pe urmă să-i înveţi şi pe Ei să iubească...

E un fel de adio sau un fel de mai stai aşa cum ai stat niciodată.


Mulţi îngeri izgoniţi au plâns în faţa pragului uşii tale...Inima ta e un Mare, mare, mare, puţin!...


15 comentarii:

Bogdan spunea...

Buna, Sandra ! Multumesc ca nu m-ai uitat... desi, as fi vrut sa iti pot raspunde cu 'foarte bine'... incerc sa ma autosugestionez si sa ies dintr-o stare proasta in care ma aflu de ceva timp, insa nu prea pot spune ca si reusesc... imi cer scuze ca nu ti-am mai scris de mult, am citit, am vazut ca nici starile tale nu erau tocmai roz si nu am avut cuvintele la mine sa te pot mangaia in vreun fel... din pacate, vibratiile noastre au nevoie de un magnet sa isi schimbe polaritatea... altfel, >:D<

Qu spunea...

Cidat... A inceput undeva, intr-o stare psiohotica a atingerilor, apoi a ajuns o critica a iubirii divine, una bine pusa, si frumos conturata. Un stil fain.. O tema de genu am facut eu la filosofie in liceu, "Bunavointa sau cruditate" de atacam,prin tot felu de intrebari ideea de dumnezeu...

Maddu Madd gets mad spunea...

Astept sa-mi spui ce parere ai despre film.
I hope you`ll like it.
Hugs.

Anonim spunea...

am citit si m-a facut sa ma gandesc la deja-vuuri.. si-mi place:d

Anonim spunea...

Poftim, Sandra.
http://solongsoho.wordpress.com/2010/05/26/primul-meu-premiu/

Anonim spunea...

Cu multă plăcere. Îţi mulţumesc şi eu pentru susţinere şi stiloul care îmi poartă noroc:D Îmi pare rău că o să ţi-l dau înapoi.
Vrei să vii mâine după BAC la mine să ne uităm la un film? Horror, cum îţi place ţie.

Jasmine spunea...

Imi place indeosebi ultima postare, la fel ca si blogul de fel.
Felicitari, Sandra!

. spunea...

m-a captivat aceasta postare. imi sugereaza o imbinare subtila intre divin si umanitate. iubirea platonica, atasamentul uman dar si un ideal greu de atins. poate am citit printre randuri mai mult, dar in orice caz e totul sublim.

cum mai esti Sandra?

T. spunea...

Buna,
am dat de blogul tau si e placut sa-l citesti..
daca esti interesata de un link exchange, astept o reactie din partea ta la adresa schimbeschigabriela@gmail.com
voi reveni,
multumesc!

Joker spunea...

Misto!
Dar n-am inteles:
E regret, speranta sau zbatere in gol

Joker spunea...

Buun motto-ul.
Dezvolta:))

Anonim spunea...

Aceiaşi gară total diferită.

Sandra. spunea...

Da!Exact! Şi cel mai important, fără de el!


Urăşte gara la fel cum îl urăsc eu pe el.

Păcat că nu ştiu să.

Anonim spunea...

Cine ştie? Poate că dacă ea preferă gara într-o zi urâtă şi el va fi acolo cu ea. Şi dacă urăşti înseamnă că iubeşti. Ţi-am mai zis şi nu o să îmi schimb concepţia:D

Specii de oameni spunea...

cadou. postarea de pe blogul meu din 2 iulie