sâmbătă, 13 februarie 2010

 Mi-am dat seama că tot vorbind de una singură cu mine despre singurătate te ţin aproape şi nu pot să mă detaşez de tine. Te ţin aproape în mine.Nu-mi mai convine să mă auto-rănesc.
Am să schimb gândirea mea proastă, oricum de mult trebuia să intervină această schimbare.
 De-alungul timpului m-am lăsat influenţată de prea multe ori, am ascultat părerile altora şi m-am conformat fară ca eu să am o proprie părere,am ajuns să cerşesc iubire de la persoana care a râs de atâtea ori când m-a văzut căzând, am ajuns să decad în faţa ochiilor mei,  m-am lăsat purtată de valul dragostei şi am fost izbită de margini puternice şi ascuţine, am fost precum Cioran pe culmile disperării, şi mi-am călcat cu nemiluta peste propriile mele principii,pentru că vezi Doamne, pentru iubire suntem în stare să facem absolut orice.
Am fost un copil naiv ce credea că pe acest drum sinuos mai există şi iubire.
Evident că m-am înşelat. Eu am foarte multe contradicţii cu mine însămi.
Pentru că acum sunt un copil ce a cresut sub ochii mamei am decis să nu o mai supăr cu problemele mele medicale şi cu faţa mea mereu apatică.
Învăţ încetul cu încetul ce înseamă indiferenţa şi renunţ la toate iubirile mele neîmpărtăşite.
Mi-e rău şi foarte bine acum.Zău aşa.
Am început să îi urăsc pe cei ce spun că schimbarea vine din interior, sunteţi proşti dacă voi credeţi asta!
Schimbarea vine întâi din exterior ca interiorul să se poată acomoda cu schimbarea.
Suntem două Sandre, Sandra interioară şi Sandra exterioară, uneori am purtat războiae cu noi ca în final să vedem că nicio parte nu poate câştiga dacă cealaltă parte nu cedează.
În cazul meu a cedat interiorul. Mă bucur că s-a întâmplat asta.
Nu ştiu de ce mă bucur, dar mă bucur. Nu totul are o explicaţie. Cert este că mă simt mult mai împlinită şi mai împăcată cu mine. Aproape că  am uitat ce gust are împăcarea de sine.
Şi pentru că au apărut toate aceste schimbări mă bucur că el e în sfârşit un CAPIOL ÎNCHEIAT.De 8 luni am tot aşteptat să dau de ultima pagină unde se termină povestea. A meritat aşteptarea.
Odată cu plecarea lui am învăţat că indiferent că anumite lucruri dor foarte tare e bine să accepţi faptul că oamenii vin şi pleacă. M-a învăţat multe plecarea lui. M-a învăţat că în tot acest proces dureros de uitare la un moment dat vine momentul în care înveţi să uiţi şi e cel mai frumos sentiment.
Cât despre el, este o amintire frumoasă pe care o păstrez în mine. Este cel mai frumos om.Pentru mine asta rămâi, indiferent că în acest prezent eşti cea mai mizeră persoană.
Am ales această schimbare ca să scap de tine în primul rând, ca să gândesc şi altcumva, căci scuzată-mi fie indiscreţia dar de tristeţe eu m-am săturat. Tristeţea e frumoasă prin princina tristeţii dar eu una decid să o las altcuiva, altcuiva căruia îi place să povestească despre ea.
Oricum despre tristeţe se scriu multe cărţi, oricum despre tristeţe e simţită mai mereu.
În final oricum nu pot să fiu acuzată că nu am iubit niciodată ,chiar din contră, sunt omul care a cercetat fiecare celulă a iubirii şi a învăţat denumirea celulei,compoziţia celulei şi felul în care se simte celula..  Cunosc iubirea pentru că am iubit cu totul meu!Mi-am luminat cea mai frumoasă parte din mine iubind, am fost mai presus de oricine pentru că am iubit într-um mod cu totul sincer.
Schimbarea mea e că am dat de părţi din mine cu totul necunoscute ce am ajuns să le iubesc.
Am scăpat de tristeţea de *tine* în schimb îmi rămân mie alte tristeţi pe care le voi alunga tot scriind despre ele.

10 comentarii:

Goana dupa iluzii spunea...

e momentul sa-ti inseninezi visurile obosite... sa le trezesti la viata.

bine ai revenit:)

Anonim spunea...

wow... esti geniala mah:)

Liviu spunea...

Postul asta este ca o gura de aer proaspat.

şu spunea...

multumesc pentru autopsie:)

si pentru "la multi ani", desi e in avans, conteaza

28 februarie:)

tu?

Unknown spunea...

bai e foarte frumoasa postarea.
are o nota de optimism, ceea ce e foarte bine.

Irina spunea...

superb blog <3
*following*

Omul-Ancoră spunea...

Imi place sa-mi imaginez ca scri in timpul orelor plictisitoare de istorie, ca ai mereu o agenda dupa tine si ca te opresti peste tot sa scri, mereu cand simti.Oamenii scriu despre momente triste pentru ca in momentele fericite nu se gandeste nimeni sa scrie. Suntem prea ocupati sa ne impartim fericirea cu altii si nu avem timp sa scriem.
Prefer sa cred ca Sandra interioara e trista din cauza unei fiinte trecute de 20 de ani de viata si nu din cauza unui pusti de 16-17 ani. Prefer sa nu spun "nu merita, e prea micut pentru ce ai tu in tine".

coTo. spunea...

te rog, scrie o carte !

Anonim spunea...

Mie mi-ar părea rău dacă aş reuşi să uit de tot de cineva.
Am multe păreri de rău până acum...

Boddah spunea...

dacă ai iubit sincer şi ai suferit...şi încă mai poţi spune despre el că e cel mai frumos om...atunci,jos pălăria.
eşti puternică pentru că tu te-ai construit aşa şi asta nu o să ţi-o ia nimeni niciodată.