vineri, 15 ianuarie 2010

Uneori şi despre Sandra.


Cine sunt eu?
Câteodată găsesc răspunsuri, însă câteodată tăcerea refuză să mai vorbească.
Sunt Sandra.  Sunt tristă. Sunt mereu tristă.Chiar din această cauză te rog să mă accepţi cum sunt, pentru că în tristeţea mea se află iubire pură, gânduri  bune...şi uneori în tristeţea mea te afli şi tu.
Sunt conştientă de faptul că cineva a vrut să fiu tristă, şi a reuşit, chiar sunt !
Ştii ce înseamnă să ai tot ceea ce doreşti însă să simţi că nu-ţi aparţii ? Înseamnă tristeţe.Înseamnă detaşare de fericire.

Şi ca să vezi cât de mult mă iubesc am început să accept că în propria-mi tristeţe sunt frumoasă.
Am început să accept tristeţea fără să mă împotrivesc. Nu mă împotrivesc niciodată tristeţii pentru că ştiu ce înseamnă fericirea şi pentru că ştiu că fericirea ajunge la un punct în care se transformă în tristeţe.
Însă e decât tristeţe de când nu mai îmi aparţin.
Şi ca să îţi mai demostrez încă o dată cât de mult ţin la mine am acceptat deja că tristeţea mi-e amantul constant ce nu mă înşeală niciodată cu fericirea.

Măcar aparţin cuiva. 
tristeţii.

                                                                



Sunt Sandra,  
eu ,cea care pleacă din punctul numit durere şi tot eu cea care mă întorc în  acelaşi punct.
                                                                   Tu cine eşti?:)

12 comentarii:

Liviu spunea...

Si eu am perioade din acestea de introspectie si imi dau seama ca numai din tristetet poti creea pentru ca in creeatie gasesti un refugiu, iar numai cel ce este trist percepe lucrurile cu sensibitate si asta numai din cauza ca noi oamenii suntem egoisti cu noi insine si incercam sa oferim celorlalti esenta bucuriei noastre interioare pe care noi numai asa stim sa o exteriorizam din speranta ca ceilalti sa nu ajunga niciodata in locul nostru.in fond, tristetea este felul naturii de a protesta impotriva celora care nu isi dau seama ca empatia este cel mai important lucru intr-o societate civilizata, iar nimeni nu isi da seama de acst lucru, cand esti trist nimeni nu este langa tine iar cand esti fericit ai doar impresia ca ceilalti iti sunt alaturi si spun asta pentru ca cele 2 sentiente, tristetea si fericirea se afla in interdependenta si se imbina deseori creeind adevarate razboiaie interioare din ele nascandu-se ceea ce noi numim arta. Si spun aceste lucruri din experienta personala nu de dragul de a sustine o idee, de fiecare data cand sunt melancolic sau nostalgic desenez pentru a scapa de acea stare sau de a o transforma in ceva frumos, cand imi aduc aminte de trecut si sunt trist scriu pe blog sau scriu poezii fiecare dintre acestea reprezentand tristete puse in randuri. Sa fi trist nu este deloc un lucru condamnabil , asta numai in cazul in care nu devine patologic.

Liviu spunea...

Aicisunt desenele mele. Acum nu stiu daca as mai putea sa desenez la acel nivel.

ca sa iti raspund la intrebarea de la final. Eu sunt un om care ii place experimenteze viata, si care rareori coboara din nori....

. spunea...

impresionant. o introspectie clar deosebita de ceea ce am intalnit pana acum. te poti redefini din orice punct al sentimentelor, depinzand tot de dorintele tale.

Anonim spunea...

iti multumesc pt comm

geniala descrierea ta:|...

Boddah spunea...

îmi place cum pui tu problema,e pusă de un om care ştie ce e fericirea şi că doare mai mult decât tristeţea,pentru că înşeală mult,dacă nu chiar mereu.
în schimb,durerea te lasă să te plimbi de mână cu fericirea,ştie că mai devreme sau mai târziu,tot la ea te vei întoarce.
e un cerc vicios,e un întreg lanţ al slăbiciunilor,iar tu toată eşti un amalgam de zale...

Anonim spunea...

macar apartin cuiva, tristetii.
gresesti! apartii lumii. ne apartii noua. poti fii copilul nostru. noi stim sa adoptam copii si sa ii lingusim cand au nevoie de consolare.

Iti respect finalul postarii asa ca Eu sunt Cristiana. Mi se spune Bizzu. Incantata Sandra!:*

Unknown spunea...

Sunt Anna,

eu ,cea care pleacă din punctul numit fericire şi tot eu cea care mă întorc în acelaşi punct.

hey ..iti lipseste optimismul. incearca sa mai arunci o privire-n interiorul tau si ia in calcul mai mult lucrurile bune si mai putin cele rele.
dar in alta ordine de idei ..imi place foarte mult ce ai scris tu acolo. :)

namtigari spunea...

namtigari, vesnic convertor de tristete in note muzicale.
e perfect titlul postului ;)

Ciocolatika spunea...

Uneori trebuie sa ne mai gandim si la noi , da .
Univers plin de intrebari fara raspuns . Mi s-a spus sa nu le caut deoarece ele imi aduc nefericirea .

Nu vom sti niciodata cine suntem . Cum spunea B.Pascal "omul este un nenorocit dar el stie ca este astfel" , ciudat . II dau dreptate .

Sandra, nu apartii numai tristetii , vei vedea .

Anonim spunea...

Deseneaza-i tristeii o floare, intoarce-o pe toate partile, coloreaz-o, fa-o mai mica si mai mare, si-ai sa vezi, ca uneori tristetea inseamna un cadou frumos pus intr-o cutie urata :)

Bogdan spunea...

You hear... a whisper of a dream come true
You like... to eat strawberries under wild rain
You are not... a perfect, just an (extr')ordinary girl
You sing... the song I always loved
You live... along the joy within your eyes
You never... say never
Rare... you think God has forgot the day you were born
You cry... the tears which wash my pain away
You need... a little miracle to happen
You should... be just as you are
You hate... you do not know me yet
You laugh... reading again the previous line
You dream... about a vibe called "X" :)

Anonim spunea...

Eu sunt Dănuţ, cel care nu pleacă niciunde şi nu se intoarce niciodată. Incântat:D
Şi ai putea incerca sa fii mai optimistă...