Nu sufletul naşte iubire Mi-am pierdut Dumnezeul în tine.
Iubirea a născut suflet re-ven-di-ca-re.
Sufletul a născut cuvinte
Iar cuvintele acum ucid.
Ne iubeam pe-alocuri
Nu pierdere
Ci detaşare de noi.
Nu sufletele au legat răni
Rănile au rămas deschise
Iar când uitai tu să iubeşti
Iubeam eu şi Dumnezeu.
El,locul în care respir(am).
9 comentarii:
Imi place,imi place mult!Genial scris!E bine ca se mai scrie si despre iubire...
1. iti multumesc de urari:">:">
2. imi place tare mult cum scrii si ceea ce scrii:) ai ceva aparte si nu am mai vazut pana acum:)
un cuvant, doua cuvinte...
ce devin ades banale
"te iubesc" Eu, daramite
Dumnezeu scris in silabe
ce-l revendica Sandra ranita
sangerand a dor de "noi"
chiar de-as vrea DES s-o iubesc
s-o respir in stil vulgar
stiu ca am sa o ranesc
pentru ca Sandra vrea RAR...
chiar de nu prea o-nteleg
si nu prefer prietenia violata
o voi strange dur in brate
pana sufletu-i voi stoarce
de iubire sa ma satur
caci mi-e draga Sandra toata
des sau rar, o vreau oricum...
sunt doar o dira de fum
ce se-aprinde si se stinge
sub ploaia care-i atinge
sufletu-i frumos... :)
Deci DA! Atat de mult imi place sa te citesc.. pentru ca tu transpui in cuvinte foarte bine ce simti. E exact ce nu pot eu , dar sper sa reusesc.
{Pai sa zicem ca fac bine..dar nu fac , incerc sa ma mint singura si pe cei din jurul meu la fel..si e trist ca merge. Tu ce mai faci? }
e atât de frumos aici,la tine...
albul devine rece,muzica şi imaginile te lasă să fii schizofrenic.
şi rândurile tale sunt un fel de doctori nebuni şi ei,doctori care au uitat cum arată carnea vie.
îmi place,mă deconectează.
la ce te referi?
ti se pare. am degete oribile. cuvintele nu le-am fact eu...
eu doar le iau dintr-un vas mare :)
doar in poze:) sau?
"iubirea a nascut suflet" absolut minunat spus. :)
Trimiteți un comentariu