duminică, 13 decembrie 2009

Doruri şi doare.


''Pâna şi dorul care mă umple de suferinţe şi delicii fără nume, devine un chin ucigător şi fără leac''
11 ani de când ai plecat.
11 ani de tăcere, 11 ani în care nu ne-am adresat unul altuia, 11 ani în care nu am zâmbit împreună, 11 ani în care nu ne-am spus un te iubesc, 11 ani în care nu ne-am îmbraţişat.
Ai plecat poate mult prea devreme.
Ai plecat iubindu-mă iar eu rămân iubindu-te.
 Cu multă dragoste şi dor , Sandra.

5 comentarii:

Mr. Mathers spunea...

E atat de frumos...incat nu am cuvinte.Si eu ma intreb dece unii pleaca prea repede.Insa intrebarea e,daca nu am venit noi prea tarziu...

Sandra. spunea...

''Everything in it's right place''
Orice plecare are un scop.
Toate se intampla cu un scop.
Desigur ca e greu sa accepti , insa cu trecerea timpului te obisnuiesti cu ideea in sine.
Sunt 11 ani de cand a plecat insa simt ca e langa mine.
:)Si multumesc pentru tot ce ai spus.

Diane Marie de Vert spunea...

Îmi place şi commentul la nenea de mai sus hmmm şi normal...scrisoare jmecheră XD

Allii. spunea...

Si eu am doar 9 ani decand am ramas fara una din cele mai importante persoane :-<

angel_girl spunea...

wow..foarte patrunzator..excelent!