miercuri, 16 decembrie 2009

Clişee



Astăzi am uitat.

Am fost în gară. Aproape zilnic parcurg acest drum.
E un drum lung însa plin de pace sufletească.
Îmi plac trenurile.
Stau pe o bancă si de fiecare dată ma uit fascinată si pierdută la tot ce se întâmplă.
Mereu sunt feţe noi ce vin şi pleacă spre anumite destinaţii.
E frumos pentru că am impresia că fiecare călător dispune de un tren ce e doar al lui şi că fiecare apucă spre alte lumi.
S-a oprit trenul numarul 7 a cărui destinaţie era - Spre tot-.
În tren se afla un copil a cărui faţă timidă se uita pe geam. Se uita la mine şi îmi facea cu mâna. I-am zâmbit şi mi-am concentrat privirea in altă parte.
Trenul îşi anunţase plecarea şi m-am uitat din nou la acel tren. Copilul era tot în aceiaşi direcţie şi îmi facea cu mâna să urc în trenul lui , însă m-am uitat cu o privire rece şi am plecat de acolo.

Însă am uitat că acel copil timid ce mă chema eram chiar  eu.
Sau era un Dumnezeu pe care l-am uitat cu mult înainte în acea gară?

4 comentarii:

Mr. Mathers spunea...

Cateodata ma mai duc si eu pe la gara.Acolo ma simt cel mai bun observator al lumii:)).Posturile tale ma impresioneaza pe zi ce trece,scri foarte bine si imi place foarte mult!

Allii. spunea...

Postul asta , nu stiu imi da fiori;-<.

Alex spunea...

magnific

si mie imi place sa stau pe banci, prin parcuri, pe borduri ... si sa urmaresc lumea

Kriss spunea...

multumesc :) si tu scrii foarte frumos. in mod deosebit m-a fascinat postarea aceasta.