E vina mea, mi-o asum!cateodata...
Cum sa va spun...scriu rar aici, blogul meu e un panaceu pentru deziluzii, scriu aici doar cand sunt trista, confuza sau dezamagita... dar asta nu inseamna ca nu citesc posturile voastre, tocmai de asta spun ca blogul meu e un panaceu pentru deziluzii, aici va am pe voi si pot sa va citesc cand doresc, de multe ori reusiti sa ma scoateti din sfera mea de tristete. In mare parte as dori sa imi cer scuze lui Celestine... si sa ii spun ca sunt bine, ca inca respir iubire si iubesc iubire.
2 comentarii:
Candva eram ca tine, lumea mi se parea cat un degetar, il inghiteam ca pe un panaceu care sa-mi dea minciuna de mooment.
Imi esti constanta si imi vei ramane asa chiar de-mi scrii aici, ori ba.
Esti cel mai frumos om pe care l-am cunoscut in realitatea asta defulatorie.
Cat o sa tin in cui blogul meu, nu pleci de acolo - iti promi!
Apoi de nu voi mai face cursuri de "canto-sferica" virtuala, promit sa ne scriem tot pe mihaelacelestine@yahoo.com
Inca este deschisa casuta spre tine, sa ma bucuri cu degetele-ti dansande din tot sufletul.
Iti mulumesc ca nu m-ai uitat si ca iubirea din tine nu te lasa sa cazi.
Esti o copila precoce si prolifica care va ingenunchea multe suflete catzarate gesit pe scara ta.
Sa nu suferi niciodata ptr. nimeni car nu va vedea" in tine, ptr.ca cei "fara ochi" sunt doar simple lectii pe care le-ai adus cu tine in lumea asta ruginita, dar frumoasa.
Let the Fish-Self sa se deschida si intre cu Iona constiintei prin toaate burtile lui.
Esti sclipirea mea in alta forma sa stii... si-ti multumesc ca ai revenit si-n viata asta in "ochiu' meu"
In felul meu te iubesc!
Celestine
ar trebui sa scrii mai des...defapt sa scrii... chiar si o fraza... uneori face mult
Trimiteți un comentariu