marți, 10 august 2010

Cursul indezirabil al lobotomiei

Linia premergătoare a subconştientului meu ascunde două adevăruri relative, cum că m-am născut murind într-un labirint a cărui sfârşit se asemănă teribil de mult cu un nou început.

Un labirint oscilant cu mii de feţe, întotdeauna noi, care însă, mă duc spre aceleaşi căi, spre aceeaşi oameni ce au renunţat cu (atâta) uşurinţă la tot, un fel de formă ovaloidă a amintirilor că Au fost vreodată(?),sau că Am fost vreodată acolo pentru ei(?).

Sau simplificând  ce am spus mai sus, totul se referă la răspunsul unei obositoare întrebări: Au iubit ei pentru mine cât nu am iubit eu pentru ei ,şi viceversa? 



Toate acestea fiind spuse, sufăr de amnezie retrogradă.

6 comentarii:

Anca spunea...

Şi o banală apendicită poate avea un curs indezirabil...darămite o lobotomie?

Îmi place blogul, e întocmai pe gustul meu, keep going:)

zîmbet cicatrizat spunea...

Ma regasesc in cuvintele tale :)
Cu greu dai peste oamenii care iubesc pentru tine mai mult decat iubesti tu pentru ei ...
*sigh*
Asculta :Placebo-Blind :)
Pe mine ma face sa ma simt mai bine.
Cheers, Sandra.

Boddah spunea...

să ne uităm puţin la ieri, să nu ne uităm cumva pe noi.

Kaos Moon spunea...

asta e o boala frumoasa, s-au scris carti... poti fi hippy o viata :)

Ioana spunea...

toti suferim de amnezie cand vine vorba de iubire, trebuie doar sa ne straduim si sa ne aducem aminte ca de unde suntem am iubit si am fost iubiti. trebuie doar sa speram ca amintirile nu vor disparea complet si ca ne vom bucura impreuna de ce este in prezent...
>:D<

Bizzu spunea...

"Au iubit ei pentru mine cât nu am iubit eu pentru ei ,şi viceversa?"
raspunsuri vei gasi cate unul diferit de la fiecare din EI, dar probabil cel mai important si drept raspuns va fi al tau.