vineri, 14 mai 2010

De-a v-aţi ascunselea în mine.


''Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.
Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...''

 ...chiar şi pietrelor le este greu să fie călcate de atâţia paşi.
Darămite nouă,sufletelor fragile!



Eunuvăcunoscnicinuvreausă...
Cum să le pun pe toate în ordine?
S-au rupt scările ălea de beton pe unde urcam spre noi,dar lasă,scări au fost şi-or mai fi.
Stai liniştit,nici nu mă aşteptam să înţelegi.
E ca şi cum ţi-aş spune că eu sunt fericită cu o buză iar cu cealaltă nefericită.Adică să fim serioşi,cu ce te ajută aceste informaţii?
Aşa mă gândeam şi eu!
Eunuvăcunoscnicinuvreausă!



Că ai multe de spus dar n-ai cui le spune şi te consolezi cu căcaturi ieftine şi false că totul va fi bine şi te condamni tu singur pentru faptul că iar te minţi degeaba,te pedepseşti singur pentru că Dumnezeul tău a uitat de tine şi încerci să îi atragi atenţia atentând asupra propriului tău suflet,sau cum vrei tu să-i spui.
Şi te saturi să vorbeşti cu tine fără să mai răspundă cineva dar continui să faci asta şi te duci să te uiţi în oglindă doar pentru a vedea încă o persoană necunoscută în ea,şi al dracului de oglindă că nici acolo nu mai te vezi.
După ce plângi în cantităţi industriale îţi spui ce fraier eşti şi te opreşti din gândit pentru câteva secunde ca să aplanezi situaţia şi singurul lucru stupid ce îţi trece în cap e să te culci,dar nu o faci,pentru că după ce te trezeşti iar îţi aminteşti de toate căcaturile ălea,şi disperat iei exemplul babei de la 3 ce se uită la telenovele dar te plictiseşti rapid şi te uiţi la fotbal şi al dracului de fotbal că vezi cu ce uşurinţă validează golurile iar tu nu reuşeşti să-ţi validezi golurile din tine,şi stingi tv-ul şi îl suni pe prietenul cel mai bun dar surpriză!acesta nu răspune!
Şi apelezi rar la oameni pentru că ei nu ajută,şi pentru că nu îţi place să îţi rezolve altcineva problemele ce tocmai tu le-ai creat.
Eşti din ce în ce mai hotărât şi faci următorul pas,adică urci până la etajul 4 unde o babă te întreabă ce mai face mama ta şi cu ce ocazie te afli acolo,iar tu îi spui că vrei să vezi lumea de pe acoperiş şi te lasă să urci pe scările ălea blestemate!Şi ajuns acolo vrei să practici zborul dar îţi bagi piciorul în toată prostia asta pentru că de câte ori te arunci de la patru dai de acelaşi asfalt uzat şi nepăsător şi te duci din nou la etajul unu,pe urmă în camera ta şi dai drumul la muzică.Şi vin vecinii spunând că sună la poliţie dacă nu dai mai încet şi te uiţi la ei cu scârbă şi îi înjuri în gând şi totuşi dai volumul mai încet pentru că nu vrei să încalci cei 7 ani pe care i-ai cultivat de nu ştiu unde.
Şi asculţi toată ziua -Remember me,special needs dar în zadar,că doar tu asculţi piesa şi cum să ceri aşa ceva cuiva când tu nu mai te ţii minte?
Te uiţi la un film de low budget că alea bune îţi amintesc de el şi de vremurile când îţi sprijineai capul de umărului luica să vizionaţi filmele iar apoi urmează urletul de: Hai,e 12,la culcărică!,şi te laşi copleşit de acest glas dulce ca şi cum ar fi salvarea pe care ai aşteptat-o de atâta timp,e vocea mamei şi uiţi pentru câteva minute de el şi îi vorbeşti mamei de vremea urâtă de afară,îi tot explici ceva ce ea înţelege,îi spui că plouă şi îţi închizi ochii şi lăcrimezi că nu poţi să îi spui că defapt în tine plouă...dar ea nu te vede plângând pentru că schimbi unghiul vizual şi îi spui că ţi-e somn tare...şi te lasă să dormi dar tu în loc să te crezi te mai gândeşti câteva ore la tot ce ai pierdut şi urmează încântătorul semnal de trezire...te îndrepţi spre şcoală şi cu mare regret vezi că ieri defapt e un astăzi.


Unde tu,unde noi?


Iar la sfârşit zâmbeşti pentru că aşa se cuvine.:)

4 comentarii:

Boddah spunea...

remember me,special needs...remember me,special dreams...
dacă din resturi s-ar putea reconstrui un alt "eu" am fi foarte norocoşi.

Omul-Ancoră spunea...

Uneori viata seamana cu un low budget movie, dar asta nu inseamna ca actorilor le lipseste talentul. Suntem niste incepatori in propriul nostru film, de aceea interpretam un rol oarecare intr-un low budget movie.

Bogdan spunea...

...iar cand Sandra VREA, vrea genial de rar ! Ma intreb cate taste as mai apuca sa tastez fara sa ma sufoc, daca Sandra ar vrea mai des... :) >:D<

Mihai Adam spunea...

Mi-am aruncat privirea cu placere...si placere am capatat...