vineri, 21 mai 2010

?

E un fel de a-mi cere mie scuze pentru că nu mai sunt.

Amintirea că am fost devine un chist cicălitor pe care îl simt în permanenţă şi mi-aş da vremea asta urâtă din mine oricărui trecător dar toţi refuză cu vehemenţă spunând că le place soarele.


Continui să fiu proasta ce şi-a dat lumea pentru un singur sărut.

10 comentarii:

Boddah spunea...

e reciproc atunci.
ploile astea se vor opri,doar că Soarele e un nesuferit care se tot ascunde pe după pietre...

Sandra. spunea...

Am impresia că uneori îl calc în picioare(sau mă calcă el)...soarele.

Anonim spunea...

Salut sandra... imi place tare mult cum arata blogul acum, cred ca am mai spus asta pana acum... dar nu face nimic daca ma repet, sper,... tu ce mai faci cum o mai duci?

metafizicx spunea...

trentemoler!!! loveee

Unknown spunea...

se simte perfect durere printre randuri ..

Anonim spunea...

adevarul e ca eu te iubesc asa cum esti! mereu a fost asa! si trista si vesela, si nesimtita si politicoasa, si suferinda si indragostita, si rea (o da! mai ales rea) si buna, si asa mai pot sa continui mult si bine. Sandra eu te iubesc asa cum esti! Andreea

şu spunea...

:) sandra, te vei ierta

Anonim spunea...

Dar nu trebuie să îţi cer scuze pentru că vei fi mereu.

metafizicx spunea...

:) frumos

Anna spunea...

frumoase gânduri .