joi, 8 aprilie 2010

Aici mă am atât deloc

Am ajuns aici unde nu ştiu ce caută aici-ul mă tot pierd de mine mi-e greu să ştiu dacă ieri a fost un alt aici
Nu-mi sta aici îmi invadezi spaţiul îmi ajung eu singură ba chiar mă sufoc când simt cât de mult mă am doar atunci realizez cât de puţin mă deţin
Încearcă tu să înţelegi ce spun şi unde propoziţia şi găseşte semnele de punctuaţie corespunzătoare tastatura mea e stricată uzată şi plictisită de atâtea gânduri împărtăşite cu ea
Aici am obervat că până şi privirea vă e comună sunteţi la fel nu vă plac ieri vă iubeam astăzi sunt Self fish împart cu mine tot ce am pentru tine nu e loc
Sunt înjumătăţita cu suflet plin care are loc în suflet doar pentru ea şi îmi ajung crede mă sunt mai mult decât am cerut să am
Împart până şi ultima firmitură şi ultimul strop de apă cu mine sunt Self fish şi nu îţi dau nici măcar zâmbete frumoase şi gratis
Aici sunt Sandra şi aici doar eu am voie să mâzgălesc aşa cuvintele  aici sunt eu cea care stă pe scaun şi îţi urlă în timpan ca o acromaniacă acuzându te că nu vrei să înţelegi cât de bine e să te ai decât pe tine fără să mai simţi mizeria din alţii
Nu trebuie să înţelegi ce spun aici  e un jurnal cu *multe intrări* unde eu scriu nu ca să mă fac citită şi ascultată ci ca să mă fac înţeleasă de către mine înţelegi semnul întrebării retoric
Ţi am spus că nu mai merg semnele de punctuaţie de pe tastatură nu am cum să pun semnul întrebător nu merge nimic e mai bine aşa aşa doar cei ce simt pot să înţeleagă
Îmi place să trec de la un subiect la altul foarte rapid ca să nu mă dau de gol cât gol se află în mine
Omule comun eu când am să îmi rănesc privirea mi o voi răni cu voi nu cu mine asta nu se va întâmpla niciodată eu nu ţin la voi eu mă hrănesc cu mine
Uite cât de self fish sunt acum când în tot amalgamul de cuvinte eşuate şi ciudat plasate tot ce am vrut să spun e că acum eşti un om comun pentru mine caută ţi alte ţinte care sunt fragile şi se lasă rănite ai uitat că eu nu sunt cea cu ochii verzi


Mă am mult încât nu dispun deloc de mine sunt aşa puţină
Acest post se referă decât la omul ce crede că ochii mei sunt verzi


12 comentarii:

Anonim spunea...

Ceva îmi spune că ştiu cine e acest om.

. spunea...

imi place mult melodia de pe blog. si poza postarii e geniala. ador ce ai scris. o incantare absoluta in fiecare cuvant :x esti pur si simplu minunata! :)

Eduard Ghitiu spunea...

Sandra-o adevarata luptatoare a Luminii...

Dăruind vei dobândi spunea...

Stii ce am constatat de ceva timp? ... excesul de luciditate este cel mai groaznic blestem...
se pare ca e valabil...si in cazul tau
>d:<


ps.acum cand sa introduc codul pt comment, stii ce cuvant mi-a aparut? "supper"...
o fi supper, nu o fi supper... noi putem face sa fie supper:)
(ca sa termin intr-un ton optimist:)

Omul-Ancoră spunea...

Semnele de punctuatia nu-si au locul acolo unde vrei tu sa lipseasca. Cei care te citesc sau te asculta nu au dreptul sa-ti impuna cum sa pasesti, cum sa privesti si cu atat mai putin cum sa scri.

Unknown spunea...

frumos spus..
P.S.:ai primit o raza de primavara de la mine...detalii pe blog,la postarea "Sunshine"

Mihai Adam spunea...

Dictatura imperiului literelor...cine le accepta, le accepta...cine nu...fuck off!! Carry on Self fish!

Anonim spunea...

Hey Sandra
Vreau să îţi dedic o piesă. M-am gândit că se potriveşte. Defapt mi-a venit în minte numele tău şi nişte versuri din piesă.:D
Oricum -> http://www.youtube.com/watch?v=abfrFgfUUe8
Sper să o asculţi.

Ciocolatika spunea...

Hey! iti zambesc printr-un premiu, pe blogul meu.

Imbratisari!

killer spunea...

melodia ma urca pe un nor!

Anonim spunea...

Daca Sandra e selfish..nu conteaza!
Daca selfish-ul seamana acu Sandra...nu conteaza!
Daca tu esti tu..si Sandra e Sandra atunci asta e tot ce conteaza si e de ajuns!

Anonim spunea...

Salut sandra ce mai faci? cum o mai duci... Ii geniala postarea