Ochiul atinge privirea .Totul se dezintegrază.DE-ZIN-TE-GRA-RE.
Cât de mult apreciez că văd!Însă cât de dezamăgită sunt de ceea ce văd!
Aleea mea a murit. A MU-RIT
.
Îndurerată aleea ce se lasă adesea lovită cu brutalitate
De paşi grei călcaţi cu nonşalanţă
Cum tinerii trec scuipând peste vechi amintiri
Înjurând din pas în pas
Aici ai tot ce nu mai vrei să vezi
-
Aleea a fost omorâtă de atâta snobism.
Frunzele-şi schimbă traseul pentru a nu mai fi călcate
Doi oameni stingeri uitându-se cu regret spunând:
Aici a rămas tot ce nu mai vrei să vezi!
plângând.
Am renunţat să mai calc pe aleea unde am învăţat să merg pe bicicletă,să sărut,să privesc şi să las în urmă.
(Asta e pentru tine,tu tot înăltându-te deasupra norilor)
9 comentarii:
Ar trebui să uiţi şi să te întorci oricând pe acea alee dorincă de a-ţi relua copilăria. Nimic şi nimeni nu merită şă calce pe aleea TA, înafară de tine şi de prezent.
mereu am incercat sa iti las commenturi si niciodata nu am reusit.:|
te urmaresc de mult dar nu mergea sa introduc codul. :x.
salut sandra... ce mai faci?
cum o mai duci?
te poftesc la o cafea si un peste ca se mananca azi:D...
in majoritatea poeziilor mele "Aleea" este prezenta sub forma de simbol al trecerii dintre diferite lumi doametral opuse.
vei invata sa intelegi ceea ce vezi.....
chiar daca renunti la ea exista alte drumuri. si poate ai sa fi surprinsa atunci cand se va mai intersecta cu vechea alee.
Sarbatori linistite sa iti aduca iepurasul :) si o mica mica minune in viata ta :)
Wow...I'm a pretty person today. Thank you:D
Trimiteți un comentariu