marți, 2 martie 2010

Adio,nu m-ai învăţat culorile

Şi nici să număr până la doi nu m-ai învăţat. CE MAI CONTEAZĂ? mintea umană le suportă pe toate.
Am crezut că aici în spatele meu am un culcuş confortabil însă m-am înşelat.Când ajungi să nu te mai suporte nici propriul trup nu e deloc bine.
Ştii cum e acel moment când creierul cere o pauză iar sufletul imploră să-l deconectezi de sentimente ?
 Pentru că eu...
Eu îmi stau în cutia craniană şi-mi număr cu neştiutele cifre gândurile.
Când îmi cad prin tâmple nu e vina mea, e vina gândurilor...sunt prea multe iar eu nu-mi mai încap în mine.
Îmi ţin demonii ascunşi în pumni şi nici de-i deschid nu pot să scap de ei.Mare ţi-ar fi mirarea dacă ai afla câtă răutate zace în mine.
Nu-nţelegi ce se ascunde după o vorbă bună dacă nu ai avut ocazia de a da de proprii demoni.
Am îndurat atâtea căderi şi rămasuri bune încât mi-am creeat propriul sistem de auto-apărare, şi jur că nici lui Dumnezeu nu i-aş mai deschide inima.
Crunt modul în care un om ajunge să se teama chiar şi de sine.
Uneori mi-e frică de aceşti demoni pentru că ei îi reprezintă pe cei ce m-au învăţat să fiu aşa, cei ce m-au folosit, abuzat şi aruncat până la urmă.
Niciodată nu am ştiut câtă răutate zace într-un om până am ajuns să mă cunosc pe mine.Şi sunt absolut malefică!Crede-mă. Mă uimesc cum pot să fac atâta rău, şi nu fac rău nimănui, decât mie!
Pentru că eu...am decis să mă retrag. din tot.mai ales din scris şi din gândit.
Nu sunt ca şi ei, şi ce păcat!Aş vrea să trec uşor peste despărţiri şi probleme însă ce vină am eu că gândesc pentru toată această planetă? Vina mea e că particip prea mult în viaţa mea.
 N-ai cum să înţelegi  cât de greu mi-e e să-mi duc în spate aceşti demoni de ani întregi. Încerc să trec peste ei, să îi stâlcesc cu toată fiinţa şi să îi scuip, însă nu reuşesc! Aflu după 17 ani de existenţă într-o antiteză cruntă cum că primul cuvânt din vocabularul meu e NEREUŞIRE.
Recunosc că mă pierd în cantităţi mari şi irecuperabile...însă decid să mă retrag din tot pentru o perioadă mai lungă doar pentru a vedea dacă mai rămâne ceva din mine.
Mintea umană  le suportă pe toate,nu-i aşa?


ŞI NU M-AI ÎNVĂŢAT CUM SĂ NUMĂR PÂNĂ LA 2.


Adio scris, cel puţin pentru o bună bucată de timp.
Vă doresc...nu ştiu ce vă doresc, însă vă doresc să nu ajungeţi în stadiul meu.
Cu bine.
ps: Şi-mi cer iertare pentru faptul că am scris decât despre tristeţe...
(Fluturi).

6 comentarii:

Anonim spunea...

in viata nu intalnesti niciodata nemurirea
dar lupti si suferi pt libertate
cateodata primesti in schimb fericirea
dar nici cand pt eternitate.

te zbati in gol atat de mult
lupti aproape toata viata
pt a devenii un cult
si a nu pierde speranta

Anonim spunea...

buna. foarte frumoasa postare. in principiu m-a atras deoarece e opusul vietii mele. d ecurand, am fost salvata d ela autodistrugere de un prieten. m-a invatat sa ma imbrac in culori si asta m-a salvat. m-a invatat sa vad lume ain culori si asta m-a facut sa vreau sa traiesc. m-a invatat sa fiu eu. asa cum mi-e bine mie sa fiu. si placebo... o formatie frumoasa. hipnotic aas spune in cazul unor piese. nu ascult discografii intregi dar am piese favorite. voi reveni. numai bine!

. spunea...

am avut si eu clipe (destule..) de genul.. dar nu renunta la scris. e bine sa te deconectezi o vreme.. gaseste-ti linistea si 'ignora' demonii. fiecare om ii are. trebuie doar sa nu ii lasi sa te domine. si stiu ca tu esti mai puternica decat ei. o sa imi fie dor de tine. ai grija de sufletul tau :)

Mihai Adam spunea...

Intre zvacniri si presiune interioara, intre demonii ce sculpteaza in tine si cei ce iti soptesc nereusita, esti tu. In tot ceea ce permiti sa ti se intample...libertatea vine din durere, reusita de la punctul mort. Totul este sa treci de el. Fara bullshit. Fara sfaturi. Trebuie sa simti. Altfel...Been there...done that.

Anonim spunea...

Never give up!

Bogdan spunea...

Un 8 Martie revelator sa iti aduca in viata o farama de fericire ! Iar daca nu... o voi imparti pe a mea cu tine :) La Multi Ani, Sandra !