sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Casă

         Uite-mă cu răutatea-mi cum dispar.
         Uite-mă cum rămân aici înrădăcinată în iubire şi realitate diformă.
 Sufletul mi-e casa, şi casa e prea mare.
Dar nu mai am să pun ziduri greu de escaladat, nu mai e nevoie de aşa ceva. 
Casa mea e fără ziduri, aici nu se ascunde nimeni de nimeni şi toţi se percep exact aşa cum sunt.
Aici încăpeţi toţi.Încăpeţi cu tot cu imensitatea voastră de gânduri.
Casa asta e plină de suflet şi îmi place aşa.
E cald şi moale şi câteodată nu apasă nimic a dor , confuzie şi pierdere.
Totul e bine şi frumos până la un anumit punct. Când sufletul începe să fie prea suflet şi să dea pe dinafară atunci începe să doară casa, atunci începe să se micească şi să fie din ce în ce mai îngustă.
Dă pe dinafară când nu mai  e loc,şi încep să dea pe dinafară suflete la care ţin. 
Atunci casa doare când pierde.
Acum e bine şi cald, sufletul mi-e plin şi refuză să mai piardă.
Sunt o casă în care tu,da tu, poţi să îţi arunci mizeriile ,gândurile şi tot ce te apasă deoarece casa e acum solidă şi nu dă semne de instabilitate.
Am acceptat tot ce a fost de acceptat şi v-am acceptat şi pe voi, şi cu bune şi cu rele.
Doar suntem la fel, nu ?
Îţi dai seama că la ce suflet imens am toţi oamenii ar trebui să aibe un loc unde să stea? Şi totuşi, nu e aşa.
Şi totuşi nu mint, doar că unii decid să locuiască în alte case.
                                                                                                            Ca să vezi ce casă imensă am.

6 comentarii:

GMV spunea...

Frumos.. Scrii prea frumos:)..
Cateodata sufletul e ca o casa, eu il percep pe al meu ca un sanatoriu, am numai nebuni in el ^^

>:D<

SM.Art spunea...

Multumesc >:D<
;)) cred ca mi se pare ca nu o gasesc pentru ca de fapt sunt multe "casute" doritoare sa ma primeasca... iar mie mi se pare cel mai greu sa raman intr-una si sa nu plec mai departe in cautarea alteia. :-?? :D

Bogdan spunea...

deschis-ai usa casei tale si m-ai lasat sa intru
m-am bucurat de cald si moale, de-un zambet primitor
privesc timid si iti admir in taina al tau zbor
caci toti suntem doar unul si nimeni mai presus
de cer si de lumina ce-in suflet mi-ai adus
iar pentru ceaiul cald cu aroma de migdale
si-un biscuite dulce cu gust de portocale
iti multumesc doar...simplu si am sa mai revin
cu drag de fiecare data in ast'decor divin :)

. spunea...

frumos, ca de obicei minunat!
" Uite-mă cum rămân aici înrădăcinată în iubire" e o expresie pe care nu am mai intalnit-o, superba. :) >:D<

Anonim spunea...

As vrea sa am si eu casa* imensa, sa intre in ea tot ce vreau.
Din pacate am o casa* mica, in care de-abia am eu loc..
gorgeous, as always.

a.m spunea...

daa >:D<