marți, 27 octombrie 2009

Unde imi zboara gandul cand nu sunt atenta la ore




Totul este simplu,extrem de simplu,atata timp cat noi nu incercam sa complicam acest 'simplu'.
Am sa fiu sincera si am sa imi acord eu singura dreptul de a spune tot ce imi trece prin cap cand nu sunt atenta la ore.Gandul imi zboara in multe parti,pot sa afirm ca de multe ori ma gandesc la mai multe lucruri deodata.Eu analizez,mereu analizez,ma gandesc la viata in general si imi pun multe intrebari,imi zboara gandul prin meleaguri in care intrebarile mele niciodata nu primesc un raspuns concret.Adesea ma gandesc la persoanele pe care le-am pierdut si de care mi-e dor,ma gandesc la bunicul meu si la faptul ca indiferent ca e sus simt ca imi este alaturi cand am nevoie de el,si da,multi ma considera o ciudata dar eu vorbesc cu cei pe care i-am pierdut,vorbesc cu ei ca si cum ar fi in viata,pentru ca stiu ca uneori si tacerea poate sa insemne un raspuns bun.
Ma gandesc la fostul meu prieten si la faptul ca daca eram mai altcumva poate nu il pierdeam,ma gandesc ca daca nu ii reprosam asa multe lucruri inca imi era alaturi.
Ma gandesc la lucruri triste pentru ca gandesc trist,ma gandesc la faptul ca niciodata nu am primit un raspuns la intrebarea: de ce oamenii se schimba cand nu e nevoie sa se schimbe?de ce oamenii pe care ii iubesti te descurajeaza cand ai nevoie de ajutorul lor?de ce toate se schimba dar in esenta raman la fel?
Ma gandesc la cei ce stiu unde se vor indrepta,la cei ce stiu la ce facultati vor intra,ma gandesc la ei si ii admir ,ii admir pentru ca ei au un scop,insa vine vremea cand ajung sa ma detest pentru faptul ca eu nu sunt in stare sa am un scop,sa imi gasesc scopul.
Ma simt debusolata cand gandurile mele sunt prin alte parti,ma simt trista pentru ca nu stiu sa gandesc intr-un mod optimist.
Probabil multi vor rade dupa ce vor termina de citit ce am scris,insa sunt sigura ca majoritatea dintre ei se simt la fel ca si mine.
Sunt pe principiul ca radem de multe ori cand ne este frica...frica de adevar,de cineva sau chiar de noi insine.
Ma gandesc ca am ajuns la finalul acestei ''compuneri'' in care mi-am prezentat o mica parte din lumea mea proprie,o lume in care nimic nu primeste un raspuns clar.

Un comentariu:

solongsoho spunea...

Ce ciudat...chiar mă simt la fel ca si tine